În conformitate cu art. 32 alin. 1 din Constituţia României, “dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare”. În general, se consideră că dreptul la educaţie (şi mai târziu cel la un loc de muncă) al fiecărui copil este la fel de important ca dreptul la liberă exprimare sau dreptul de a-şi apăra viaţa. Prin urmare, este de datoria noastră de a susţine, respecta şi proteja asemenea drepturi. Însă, la o analiza mai atentă, apar ceva probleme în legătură cu interpretarea celor de mai sus.
Există oare vreo distincţie între dreptul de a-şi apăra viaţa sau cel de liberă exprimare, pe de o parte, şi cel de a munci sau a beneficia de educaţie, pe de altă parte? Deşi analiza noastră poate fi considerată ca fiind de factură filozofică, este strict necesară în a sesiza faptul că, în timp ce primul dintre ele derivă din însăşi natura umană, celelalte două nu sunt drepturi fundamentale şi aplicabile independent în timp şi spaţiu. Dreptul la muncă şi la educaţie nu pot fi garantate şi aplicate în mod egal în pofida tuturor prevederilor legale actuale, dar dreptul natural la liberă exprimare sau la propria viaţă a unei persoane este aplicabil universal şi în mod egal. Mai mult, manifestarea dreptului la liberă exprimare a unei persoane nu are ca efect restrângerea libertăţilor altora de a-şi exprima propria opinie, în timp ce instituţionalizarea dreptului la educaţie publică, spre exemplu, echivalează cu obligarea unui grup sau a unei comunităţi să suporte obligaţii fiscale, având loc o restrângere a libertăţii de a-şi folosi după bunul plac întregul venit câştigat.
Într-un alt plan de analiză, prin introducerea şi perpetuarea învăţământului obligatoriu – fie el şi “gratuit” – noţiunea de drept a fost nu numai răstălmăcită, ci complet transformată în obligaţie. În condiţiile în care suntem de acord că, “din punct de vedere filozofic, un drept trebuie să fie ceva întipărit în natura omului şi a realităţii, ceva care poate fi prezervat şi susţinut oricând” , nu găsim nici un fel de relaţionare cu termenul de obligaţie sau obligatoriu. A avea drept la educaţie înseamnă a fi liber să alegi a acţiona sau nu în acest sens, adică să poată merge la şcoală doar cine doreşte să-şi exercite acest drept şi nu să fie forţat de către orice altă persoană sau organizaţie să parcurgă treptele obligatorii de învăţământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu