Despre etica

O înţelegere a eticii este fundamentală pentru noi ca indivizi pentru că o etică sănătoasă reprezintă însăşi esenţa unei societăţi civilizate. Etica este fundaţia pe care sunt clădite toate relaţiile noastre. Ea vizează modul de a ne comporta faţă de întreprinzători, angajaţi, colegi, clienţi, subordonaţi, furnizori, în general faţă de comunitatea în care ne aflăm. Altfel spus, unii faţă de alţii.

Noţiunea de etică vizează totalitatea normelor de conduită (comportament) ce guvernează relaţiile dintre membrii unei societăţi.

Trebuie să reţinem că etica nu se referă la legăturile pe care le avem cu alte persoane - toţi avem legături unii faţă de alţii - ci la calitatea şi corectitudinea acestora.
Dar poate că ce cred eu că este corect nu este privit identic şi de cel de lângă mine? Reţineţi că deşi noi avem valori şi principii diferite, nu înseamnă că nu există standarde etice comune. Acestea reprezintă valori asupra cărora toată lumea este de acord că sunt importante în relaţiile interumane, indiferent de locul unde ne aflăm sau cultura căreia îi aparţinem. Altfel spus, standardele etice se regăsesc adesea printre valorile universale.
Vorbind de valori universale trebuie să recunoaştem că universalitatea presupune întâi de toate diversitate. Peste tot în lume, a fi onest este un lucru important şi valoros. Dar în culturi diferite, onestitatea poate îmbraca forme diverse. În aparenţă, problema eticii şi a moralităţii pare extrem de confuză. Care să fie principiile universale de natură etică pe care să le avem în vedere? Adică pe baza căror criterii putem stabili ce e bine şi ce e rău?

Iată în continuare câteva dintre valorile general acceptate:

Onestitate – reprezintă capacitatea de a spune adevărul şi de a te comporta în mod corect în relaţiile cu semenii;

Respect – are în vedere recunoaşterea faptului că fiecare persoană este valoroasă şi trebuie tratată cu respect;

Corectitudine – presupune ca noi să acţionăm în spiritul dreptăţii în mod voluntar şi nu de teama de a suporta rigorile legii;

Responsabilitate şi curaj – presupune capacitatea de a acţiona şi de a ne asuma răspunderea consecinţelor acţiunilor noastre.

Asemenea valori nu constituie invenţii ale vremurilor prezente, ele sunt produsul omenirii în întreaga sa existenţă.

Cine nu a auzit, de exemplu, de maxima următoare: „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”?

Aceste câteva cuvinte oglindesc înţelesul multora din valorile etice enumerate de noi anterior. Încercaţi să vă amintiţi şi alte asemenea maxime!
Convieţuirea în cadrul societăţii impune necesitatea apariţiei şi perpetuării relaţiilor dintre membrii acesteia. Deşi respectarea principiilor etice trebuie să guverneze întregul ansamblu de interacţiuni umane (relaţii de familie, de afaceri, de prietenie etc.), în analiza de faţă, avem în vedere numai fundamentarea etică a relaţiilor circumscrise mediului economic.
Sunteţi invitaţi să identificăm împreună principiile morale ce însoţesc acţiunile următoare. Să presupunem că Popescu şi Ionescu sunt vecini. Primul este proprietarul unei maşini de îngheţată, dar fie din lipsă de interes, fie din alt motiv, nu o foloseşte. Ionescu consideră că el ar putea să-i dea o întrebuinţare mai bună respectivei maşini, făcând îngheţată şi vânzând-o pe piaţă. Drept urmare, atunci când Popescu nu este acasă, sustrage maşina şi o foloseşte în interes propriu. Justificarea sa este aceea că oricum Popescu nu o utiliza şi, deci, destinaţia pe care i-o dă el este mai eficientă decât simpla depozitare în casă.
Deşi eficienţa economică este mai mare ca urmare a utilizării date de Ionescu, ignorarea dreptului de proprietate al lui Popescu nu are baze etice şi, prin urmare, este nevoie de puterea justiţiei pentru a reface situaţia anterioară furtului. Etica - în acest caz - cere ca Ionescu să convină cu Popescu în privinţa împrumutării sau cumpărării definitive a maşinii respective, adică să respecte dreptul de proprietate al lui Popescu asupra utilajului respectiv.
În termeni etici, relaţiile de cooperare sunt în mod necesar contractuale şi trebuie să reflecte aşteptarea unui câştig reciproc a tuturor participanţilor. Mai mult, nu putem vorbi de eficienţă economică în lipsa întrunirii principiilor etice. Reţineţi că eficienţa şi etica nu sunt noţiuni contradictorii sau care se substituie reciproc, ele fiind faţete diferite ale aceluiaşi fenomen. Numai ceea ce este etic poate conduce la eficienţă sau, altfel spus, eficienţa este de neconceput în condiţii de injustiţie!